Context
Fondul istoric al trilogiei Stăpânul inelelor se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion, publicate după moartea lui Tolkien. Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului, când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel, singurul de acest fel, pentru a-i controla pe ceilalți purtători ai Inelelor Puterii. El a pornit un război de-a lungul căruia a obținut șaisprezece inele ale puterii și le-a distribuit oamenilor (nouă) și gnomilor (șapte); cei nouă oameni purtători ai inelelor au fost corupți în timp de către magia inelelor și au devenit Nazgûli, cei mai de temut supuși ai lui Sauron. Acesta a eșuat în încercarea de a captura ultimele trei inele, care au rămas în posesia elfilor. Oamenii de pe insula Númenor i-au ajutat pe elfii asediați în război și mult mai târziu au trimis o mare armată pentru a-l înfrânge pe Sauron, care a capitulat și a fost dus în Númenor ca prizonier. Totuși, Sauron, fiind șiret, le-a otrăvit mințile númenoreenilor și i-a pornit împotriva Valarilor (zeitati în mitologia lui Tolkien) și cu ajutorul acestora a invadat Amanul (casa Valarilor), atac a cărui consecință a fost distrugerea Númenorului. Spiritul lui Sauron a reușit să scape și a ajuns în Pământul de Mijloc. Distrugerii Númenorului au supraviețuit și câțiva númenoreeni, care s-au opus invaziei Amanului, conduși de Elendil și fiii săi, Isildur și Anárion.
O sută de ani mai târziu, Sauron a început un război împotriva celorlalți númenoreeni exilați care s-au stabilit pe Pământul de Mijloc. Elendil a format Ultima alianță dintre elfi și oameni împreună cu regele elf Gil-galad și au mărșăluit spre Mordor, înfrângând armata lui Sauron și asediind fortăreața Barad-dûr. După șapte ani de asediu, în timpul căruia Anárion a fost ucis, Sauron însuși a ieșit și a început o luptă împotriva liderilor Ultimei Alianțe. Gil-galad și Elendil au fost uciși de către Sauron, dar și corpul acestuia era slăbit.[9] Isildur a tăiat degetul pe care se afla Inelul lui Sauron cu ajutorul sabiei rupte (Narsil) a lui Elendil. Când acest lucru s-a întâmplat, spiritul lui Sauron a fost eliberat și a zburat în sălbăticie. Isildur a fost sfătuit să distrugă inelul, prin aruncarea lui în lava vulcanului de pe Muntele Osândei, unde a fost făurit, dar atras de frumusețea inelului, Isildur refuză și îl păstrează ca preț al vieții lui Anárion și Elendil, ambii fiind uciși de către Sauron.
Astfel a început cea de-a treia eră a Pământului de Mijloc. Doi ani mai târziu, Isildur și soldații săi au fost prinși într-o ambuscadă a orcilor în timp ce mărșăluiau pe Câmpiile Vesele. Isildur a scăpat punându-și Inelul pe deget - care îl făcea pe purtător invizibil - dar Inelul l-a trădat, alunecând de pe degetul său când acesta înota în Marele Râu Anduin. După pierderea inelului, Isildur a fost văzut de către orci și apoi omorât, iar Inelul a fost uitat pentru două milenii pe fundul râului.
Inelul a fost găsit din întâmplare de către hobbitul Déagol. Prietenul său,[9] Sméagol, l-a ucis pentru a obține inelul. Fiind renegat de către cunoscuți, Sméagol s-a ascuns în Munții Cețoși unde, fiind corupt de către puterea Inelului a devenit o creatură slabă, pe nume Gollum. Mult mai târziu, după cum este relatat în Hobbitul, un alt hobbit pe nume Bilbo Baggins, găsește inelul în peștera în care locuia Gollum și îl ia acasă la Fundătura, neștiind că este ceva mai mult decât un inel magic, cu care se putea face invizibil.
